Prima intalnire cu Piatra Craiului

Blogul pe care îl cauți s-a mutat pe http://stefansabin.ro

Acest articol poate fi găsit aici: http://stefansabin.ro/prima-intalnire-cu-piatra-craiului/

Advertisements

4 responses to “Prima intalnire cu Piatra Craiului

  • Aniri

    Mama, abia astept sa-l citesc! acum nu pot; da’ ce chestie.. nu pot sa nu-ti scriu ca urmeaza sa-l citesc cu nerabdare, si sa comentez iar 😀 :)) nu ma asteptam si la jurnale din urma.. ;;)

  • Mihai

    Foarte tare excursia. Sunt atat de multe de vazut prin Carpati! Eu am facut asta vara cateva trasee pornind din Busteni, insa intotdeauna mi-am dorit sa fac trasee mai lungi, cu popasuri pe munte. Bravo voua 😉

  • aripidezapada

    Asa, incep.. 😀

    Frumos spus despre teama aceea 🙂 totusi, nu cred ca ajung la stiri cei care merg pe trasee marcate si in conditii normale. Adica poti sa patesti ceva oriunde, dar.. majoritatea accidentelor se intampla in alte contexte. (nu in excursii precum ale noastre, cred)

    Tare de Andrei =)) nu stiam ca a fost asa agitat (pozitiv) inainte :D:D Vaai, acolo ne-am cunoscut? am impresia ca mai demult.. ;))

    Si eu gafaiam si transpiram, stai linistit.. :))

    Intr-adevar, la primele lanturi si urcusul vertical, nu fizicul ar fi fost problema.. Desi psihicul a facut echipa cu el 🙂 mai grea imprietenirea cu un cablu ud care nu te lasa sa-l tii calumea..

    “A urmat o seara frumoasa in refugiu la lumina lumanarii cu bancuri amuzante, planuri si amintiri.” – 8-> si lumanarea..

    “aratam toti de parca am fi avut bilet de-ala de 18 zile pe litoral (cum sa stai atata timp la mare…mie si 3 zile mi se par prea multe)” – tare asta :))); intr-adevar, si mie mi se pare de ajuns sa mergi 3-4-5 zile 😀 ti-am dat crema d-aia de bebelusi, atunci?:D in fine, oricum.. tot te-ai ars. Dar leneveala in sine era draguta 😀 de fapt tie nu-ti place nici asta

    Chiar, nu ma gandisem la faptul ca apusul a compensat rasaritul dorit ;)) Chiar a fost frumos 🙂

    Chiaaaar, uitasem de faza cu strugurii!! :)) ce taree :)) Eh, si noi o putem acri, dar e comestibila si fara. Si eu mai stiu ca diferenta faptul ca in ciorba legumenle sunt rase, marunte. In supa sunt mai mari ;)) si da, supa e alba 😀
    De mentionat totusi ca gratarul era treaba baietilor!! Dar doar Stefan s-a tinut de ea..

    Tare cu regina Angliei si Phoenix :)) acum, de cand mai asculta si Emi, imi place si mie ;))

    Tu ai retinut vodka.. din memoria mea se stersese de mult..

    Pai padurea aia chiar e de pini.. Unii stiu sigur ca se numesc pini americani. Altii 😕 nu-s pini normali?:D

    Ce dragut spus si despre noi (toti, impreuna :D)

    >:D< Multumim pentru text! 🙂

  • Ioan Stoenică

    Am citit si eu aseara la Breaza, in frigaraie! In sfarsit un jurnal in care sa apara si poze cu mine! :))

    Si eu vreau sa revin pe traseul La Lanturi, conditiile in care l-am urcat noi au fost prea rele – chiar daca ne-a placut si asa. La coborare e mult mai dificil…

    Imi parea rau ca nu e senin pe vf La Om, sa vedeti si voi creasta impunatoare, abrupta, prapastioasa… Dar macar s-a vazut mai incolo, tot a fost bine ca a iesit soarele!

    Gata, ca discutia despre ciorba mi-a facut foame. De fapt imi era dinainte. Eu prefer ciorba fara acreala, dar nu stiam ca asa e specificul bucurestean :))

    Poate pui jurnalul si pe carpati – desi mi-e sa nu comenteze cineva ca ne-am aventurat pe traseul ala super dificil in conditiile alea de udatura si vai de noi :))

%d bloggers like this: