Parcul National Cheile Nerei- Beuşniţa

Blogul pe care îl cauți s-a mutat pe http://stefansabin.ro

Acest articol poate fi găsit aici: http://stefansabin.ro/parcul-national-cheile-nerei-beusnita/

Advertisements

52 responses to “Parcul National Cheile Nerei- Beuşniţa

  • Ioan Stoenică

    Iata ca si eu am dedicat cu placere jumatate de ora pentru citirea acestui jurnal – care m-a luat prin surprindere. Am zis ca tre sa-l pun si eu pe-al meu pe carpati.org, ca asa cum banuiam Corina a uitat complet sa scrie un jurnal. Dar daca preferi, poti sa-l pui tu – e bine scris, ai poze super, nu strica sa (te) vada lumea si pe-acolo.

    Pe finalul jurnalului, cand ajunsesem deja la sosea, mi-am amintit de canicula din acele zile… si era luna mai! Iar eu am tremurat de frig ud leoarca acum 2 zile prin Penteleu… in iulie! :)) Eh, fiecare excursie cu farmecul ei. Dar de facut baie in Nera tot trebuie facut!

    ps – si eu sunt curios cati din cei ce intra pe blogul meu chiar citesc, dar sunt putini cei care se si exprima. Sunt mult mai de apreciat acestia decat ceilalti – plus ca in felul asta poti cunoaste oameni noi… Statul in umbra nu foloseste decat atunci cand e canicula afara, nu pe blog :))

  • Luciana

    ….foarte frumos jurnal; chiar l-am citit de la un capat la altul si mi-a placut terbil, starnindu-mi si mai mult interesul pentru a nu mai rata o tura in zona! 🙂

    marturisesc ca am citit si celelalte jurnale si deja sunt fan https://stefansabin.wordpress.com/ 😉

    Luciana

  • GabiR

    Salut, Stefan! Am trecut, am citit, mi-a placut! 🙂 Si cu ocazia asta am retrait inca o data mini-excursia mea de acum cativa ani prin Cheile Nerei, cand cel mai tare m-a fascinat culoarea din Lacul Dracului. Din pacate (sau fericire – motiv in plus sa revin pe viitor..) am si o mica restanta: Cheile Susarei. In Lacul Beiului am vazut pastravi, iar Cascada Beusnita nu era nici pe departe atat de spectaculoasa cum ati prins-o voi. Era cam seceta pe atunci… si noi am facut drumul forestier, de la Podul Beiului la Lac per pedes, nestiind ca poti ajunge cu masina pana la Pastravarie. Dar nu am regretat deloc (poate si pentru ca aveam sandalele in dotare, pe langa bocanci, iar pe caldura aia au fost tare binevenite 🙂 ). Felicitari pentru prima zi cand ati mers o gramada! De vipere nu am dat – si eu cred ca e bine sa ai parazapezile la tine si in plus, betele de trekking cu care sa “sondezi” terenul . Ar mai fi se pare vipere si pe sus, spre varful de deasupra Cazanelor (dar nici acolo nu am dat de ele…).
    Sa ai carari cu soare in continuare si sa descoperi cat mai multe locuri fascinante! 🙂

  • George (a.k.a. HeGoat)

    Pai uite un “Salut!” si din partea mea :). L-am citit (si pe asta) cap-coada; macar cu cititul sa raman.
    Cand o sa ma fac mare o sa merg si eu pe munte :D. Pana atunci raman la stadiul de homobiciclisticus, si adun pe display-ul ciclocomputerului 2-3000km pe vara.
    P.S.: Inca ma dezamagesti profund cu exprimarea (pleonasme, exprimari aiurea, etc) 😀

  • Florentina

    Multumesc pentru ca ai ”impartit” cu noi, cititorii, locurile superbe si gandurile pe care acestea ti le inspira.

  • Otto Hauck

    Stefan, I read your journal from the begining to the final. I spent one and a half an hour to read it, with the help of online translator. The story is written lively, and I am proud of being a participant on the Nera trip! I note that your vocabulary is a little different from that of Ioan, so that I also was able to learn something new when I went through the pages. Your photographs are splendid and thanks for sharing a photograph taken by me.;-)I especialy cherrished at the begining of the story where you told us how the trip was totaly unexpected and surprising. You are a good narrative teller;-)

  • Stefan Sabin

    Multumesc tuturor pentru mesaje. Constat cu bucurie ca 7 persoane citesc cate ceva din ce mai si scrie pe blog. Sincer ma asteptam la ceva mai putini. Indiferent daca va plictisesc sau nu, eu voi continua sa scriu pentru ca imi face mare placere sa imi amintes detalii din excursii, pe care daca nu le-as fi scris s-ar fi pierdut.

    @George: Iti multumesc pentru critici. Voi incerca sa nu te mai dezamagesc(e drept, nu ma voi stradui prea tare). Nu-mi propun sa fac literatura si nici nu m-as pricepe vreodata la asta, iar atata timp cat nu faultez prea grav limba romana si sper ca nu e cazul, nu o sa pierd prea mult timpul sa gasesc cele mai potrivite exprimari. In cazul in care in continuare voi fi o mare dezamagire pentru tine, te invit cu caldura sa urmaresti alte site-uri, unde limba romana se vorbeste asa cum se cade.
    P.S. Ma dezamagesti profund. In fragmentul urmator “raman la stadiul de homobiciclisticus, si adun pe display-ul ciclocomputerului” virgula nu numai ca nu-si are rostul, dar e chiar gresit folosita.

    Sper sa ma intalnesc cu o parte dintre voi curand pe munte.
    Carari cu soare si multe amintiri frumoase.

  • George (a.k.a. HeGoat)

    Pai stiu care e treaba cu virgula ca doar eu am pus-o. Vroiam sa te testez si vad ca ai ai promovat cu brio 😀

  • ionut

    Foarte frumoasa cascada mai ales cand are debitul mai mare. Pana la urma tot Cheile Nerei raman cele mai spectaculoase chei din spatiul mioritic. Multa bafta in continuare si la cat mai multi munti facuti!

  • Leni

    Ma pregatesc pentru o excursie in Cheile Nerei si informatiile pe care le-am gasit in jurnalul tau mi se par foarte utile, multumesc ca ni le-ai impartasit. Iti doresc multe excursii de neuitat.

  • mbv

    Pentru ca ne-ai indemnat la comentarii, am indraznit. Lumea citeste jurnale in general din curiozitate, cred. In cazul meu, curiozitatea era urmatoarea: cu un copil de 4 ani se poate merge in aceasta zona splendida? Din ce ai scris, m-am hotarat sa caut alta destinatie pt concediul de vara aceasta. Cu regret ca nu vom vedea aceste peisaje minunate, dar cu cugetul impacat ca nu ne-am expus copilul.

    • Stefan Sabin

      La Ochiul Beiului si Cascada Beusnita se ajunga usor cu un copil de 4 ani, insa in Cheile Nerei mi se pare periculos. Oricum zona cuprinde mai multe trasee si chei, unele din ele probabil fiind potrivite pentru un copil de 4 ani. Si mai era varianta sa treceti si pe la Cazanele Dunarii, o zona care clar merita si v-ar lua ceva timp sa o explorati in intregime.
      Concediu placut, indiferent de locatie si multumesc pentru feedback

  • Eniko

    Salut!

    Am citit cu mare placere jurnalul tau.Te rog, sa ma ajuti daca poti cu niste raspunsuri.In cat timp fac un circuit:Sasca Montana,Podul Beiului,Cheile Nerei pana la Lacul Dracului si inapoi?De la Lacul Dracului traseul spre Carbunari(banda albastra) are portiune comuna cu traseul Cheile Susarei- Sasca Montana(cruce albastra)?Sau sunt trasee total diferite?Cum este drumul Sasca Montana- Moldova Noua?
    Demult ne pregatim, si acum in 14.08.ajungem si noi acolo.
    Iti multumesc.

    • Stefan Sabin

      Scuze pentru intarziere, eram pe munte. Informatiile solicitate e tine se regasesc si in jurnal insa le voi repeta. De la Sasca Montana in Sasca Romana, de unde pleaca traseul cu tunele sunt cam 3 km, iar drumul e in urcare, deci veti face mai bine de jumatate de ora. Din Sasca Romana pana la Podul Beiului ar fi cam o ora si ceva, iar de la Podul Beiului la Lacul Dracului pe indicator spune 6 ore si cam asa am facut si noi, in mers destul de lejer. Ar fi deci undeva la 8 ore, in functie si de ritmul de mers si de aglomeratia de pe traseu.

      Lacul Dracului- Carbunari pe banda albastra nu are legatura cu traseul prin Cheile Susarei. El iese la drumul de la Sopot Nou spre Sasca Montana, si daca mergeti putin pe el spre Sasca Montana veti vedea pe dreapta uneva intrarea pe traseu spre Cheile Susarei.

      Drumul de la Molova Noua este cea mai buna varianta de a ajunge in zona, intrucat dinspre Sopot Nou asfaltul lipseste cu desavarsire si e plin de gropi. Spre Molova Noua e destul de bun, ici-colo cate o groapa.

      Sper ca ti-a fost de folos comentariul meu. Sa aveti tura faina!

  • RIKU

    Stiti cumva daca se poate campa si cu rulota?Daca da,unde?
    Cum e drumul?

    • Stefan Sabin

      Am vazut o rulota langa pastravarie. Pana la Podul Beiului este asfalt, iar de acolo la pastravarie e drum forestier dar e bun. Se ajunge fara probleme. In alta parte nu prea vad unde se poate ajunge cu rulota.

  • Radu Dumitriu

    Imi place jurnalul. Ai descrieri frumoase si informatii importante. Nu conteaza prea mult gramatica, atat timp cat nu zgarie simturile (in acest caz). Voi pune un bookmark si imi voi face timp sa mai citesc din cand in cand ce scrii.
    Azi este sfantul Stefan, asa ca iti urez sa scrii multi ani de acum inainte!

    • Stefan Sabin

      Multumesc. Mi-ar placea sa am timpul si cheful necesare pentru a posta mai des pe blog. O sa pun asta pe lista de dorinte pentru anul urmator. Cat despre gramatica, eu ma straduiesc (nu prea mult ce-i drept) insa te rog sa ma atentionezi daca observi ceva ce mi-a scapat.
      La multi ani!

  • gianina

    frumos! sper sa ajung si eu anul acesta pe acolo.

  • Corina Serban

    Am citit si eu si sotul jurnalul. Suntem in cautarea unor descrieri cit mai recente ale traseului din cheile Nerei, am mai gasit una pe o revista on-line. Noi suntem timisoreni si am ajuns deja la Ochiul Beiului si cantonul lui Damian cu masina in alti ani cind nu eram inca pasionati de munte. Dupa trasee facute in muntii Cernei ( cam peste munte de acolo- unde locuiesc celalalte surori ale viperelor vazute de voi!) avem curajul sa mergem si pe cheile Nerei. Cu toate ca nu cred ca vom cara rucsace cu noi din cauza portiunilor cu prispe inguste.
    Multumim de descrieri si mult succes in continuare!

  • Andreea

    de cand cu malaiesti, si eu te citesc 🙂

  • Razvan

    cea mai frumoasa pictura in cuvinte a Cheilor Nerei pe care am citit-o. Felicitări! Ca si completare, cei 8 indivizi din barca faceau rafting probabil cu Ema de la pensiunea Cheile Nerei din Sasca Romana, ceea ce voi face si eu in luna mai. Poate ne vedem pe acolo, ce zici?

  • elena tudora

    Salut, frumoasa descriere, mi-as dori sa ajung pe acolo insa frica de vipere e mare….de fapt.. asta era desinatia pentru concediul de anul acesta..iulie, insa nu cunosteam acest “mic detaliu” VIPERE, SERPI..
    Ce sunt paraviperele acelea de care povesteai.. sunt in necunostinta de cauza..:) poate totusi daca aflu cum ma pot feri de ele .. imi fac curaj..

    toate cele bune,
    Elena

    • Stefan Sabin

      Buna! Multumesc pentru comentariu. In text ma refeream la parazapezi (http://craimont.ro/parazapezi_outdoor_project_parazapezi_nomad.html), pe care in ultimul timp le iau cu mine cam in toate turele. Mi se par utile cand am de-a face cu ploi torentiale, noroaie si chiar vipere. Nu sunt convins ca ofera protectie garantata impotriva muscaturilor insa cred ca ajuta, mai ales daca sunt puse peste un pantalon lung.

      Cred ca trebuie sa-ti iei inima in dinti si sa nu ratezi o asemenea destinatie. Pericolul reprezentat de vipere este real insa cu multa atentie, bocanci, pantaloni lungi si eventual parazapezi esti aproape in siguranta. Oricum drumetiile pe munte presupun un anumit risc, mai mare sau mai mic in functie de dificultatea acestora, vreme, experienta etc. Atunci cand alegi sa pleci la drum intelegi si iti asumi acest risc, altfel stai acasa si vezi locurile respective in poze sau la televizor. In cazul acestei zone nu m-am simtit intr-un real pericol din cauza viperelor, cu exceptia incidentului de care am povestit cand era sa calc pe una. Pana atunci nu constientizasem faptul ca pot fi oriunde si ca trebuie sa fiu cu ochii in 4 pana si in padure. Stiam ca stau doar pe stanci la soare insa nu e adevarat. Dupa cum ai citit si din jurnal pentru mine a fost o tura foarte spontana si documentarea a lipsit cu desavarsire. La tine vad ca nu e cazul asa ca vei sti exact ce ai de facut si la ce sa te astepti.

      Eu iti urez concediu placut si lipsit de incidente in Cheile Nerei.

  • mariana

    Mi-a placut. Sper sa ajung si eu la vara.

  • andre

    ce tara frumoasa avem..si stam prizonieri in oras!!!

  • Roxana Loghin

    Salut. Am citit jurnalul

    Mi-a placut foarte mult excursia voastra . Vreau si eu sa fac un traseu in acesti munti . Poate cel parcurs de voi .
    Eu nu am inteles cum ati ajunsi la cascada Beusnita .
    Nu imi este clar daca aceasta cascada este pe drumul marcat cu banca rosie sau un altul .
    Felicitari !

    • Stefan Sabin

      Multumesc pentru comentariu. Referitor la nelamurirea ta…La Podul Beiului se intersecteaza mai multe trasee, dintre care unul e cel cu tunele (pe acolo am ajuns noi), altul merge prin Cheile Nerei pe banda rosie si altul apare pe indicator marcat cu banda albastra si merge spre pastravarie, Ochiul Beiului si cascada Beusnita. In realitate marcajul nu apare insa e ditamai drumul forestier. Cand ajungi in poarta pastravariei vei observa ca pe stanga pe langa gard porneste o poteca ce ocoleste curtea si ajunge apoi la un drum ceva mai lat. Urmezi acel drum pana la Ochiul Beiului. N-ai cum sa te ratacesti. La Ochiul Beiului vei gasi indicator spre Cascada Beusnita la vreo 10-15 minute. De la cascada singura solutie este sa te intorci pe acelasi drum pana la Podul Beiului si de acolo iti faci cum vrei traseul.

      Sper ca ti-am fost de folos. Daca mai ai si alte intrebari voi incerca sa te lamuresc. O zi buna si drumetii faine!

  • Ionela

    Super!sper sa ajung si eu in 2 saptamani acolo. Ma bucur ca am citit text-ul tau, pentru acum stiu sa fiu f atenta la vipere.

  • ema

    super jurnalul tau si cu siguranta o sa imi foloseasca weekendul viitor cand o sa mergem si noi in cheile nerei….sper sa avem norocul sa gasim si locuri linistite de campat

  • Aurick

    “ Salut. Am citit jurnalul.”

    In curand voi pleca si eu spre cheile Nerei ( insotit de niste prieteni),

    Cred ca ar fi fost dragut sa atasezi si o harta in care in prealabil sa fi marcat traseul parcurs.

    • Stefan Sabin

      Multumesc pentru lectura si pentru ca mi-ai spus si mie.

      Legat de harta ai dreptate si am vrut sa fac asta, insa hartile din aceasta zona sunt cam vai de capul lor. Cand am fost pe-acolo aveam doua la noi si doar asa am ajuns la un rezultat rezonabil. Nici nu cuprindeau toata zona prin care am umblat si pentru o parte din traseu ne-am uitat pe una, iar pentru cealalta parte pe alta…

      Excursie faina iti doresc si grija la vipere

  • roxaniciu

    Foarte frumoasa descrierea si fotografiile sunt pe masura cuvintelor! Peste 2 zile urmeaza sa vizitez aceste minuni… si o sa folosesc toate informatiile prezentate de tine (incl “paraviperele”). Asteptam mai multe astfel de jurnale!

  • Andrei S.

    Cautam o astfel de descriere despre aceste chei pentru ca am de gand sa merg maine in zona. Jurnalul este foarte util si ma bucur ca am aflat despre prezenta reala a viperelor.
    Drumetii placute!

  • Dragos

    E bine ca am gasit ceva info aici. Chiar acum plec acolo, sper sa nu ma muste viperele.bafta!

  • Costin Varlan

    sal stefan! felicitari pentru alegerea facuta si nu in ultimul rand ……..realizata. intr adevar este o zona gen…..”paradis” care nu trebuie ratata. am fost si eu prima data acum…….30de ani si am revenit cu 8 ani in urma. am intrat dinspre sopotu nou (cazare la popasul “cabanera”). peisajul la fel de magnific de fiecare data, dar la ultima vizita………pet uri si mizerie………cutii de conserve……trist………
    in rest………drumetii cat mai frumoase!

  • aussie ramblings

    am citit ultima fraza cu “te rog lasa un comentariu” deci imi fac datoria 🙂
    Cheile Nerei si cazanele Dunarii sunt intr-adevar zone putin cunoscute dar incredibil de frumoase. Si jurnalele de tipul asta ne ajuta foarte mult, mai ales pe noi astia mai putin (deloc) experimentati cu calatoriile pe munte. Faceti mai multe servicii de promovare decat ministerul Turismului!
    cat despre frica de vipere, eu am prieten in Tasmania, Australia unde sunt zeci de vipere si paianjeni veninosi, mereu imi zice cum a mai gasit un sarpe veninos pe masina sau la usa 🙂 De la el am invatat ca trebuie sa fii bine incaltat cand umbli prin stufis sau iarba (sau parc national in cazul nostru) si sa ai grija pe unde calci in zone mai putin vizibile

  • Sergiu

    Buna,

    Sa va zic eu cum e cu frumusetile naturale si cu realitatea romaneasca. Am citit pe net ca e frumos si am hotarat sa mergem (saptamana trecuta) in Chei.

    Am plecat din Sopotu nou cu gandul sa facem toata Nera pana in Sasca si apoi poate sa facem un cerc sa ne intoarcem in Moceris. Ei, prima supriza am avut pe drumul dinspre Sopot, cand am bajbait 2 ore cu masinile pe drumurile de tara / forestiere ca sa ajungem in parc pana ne-a zis cineva ca de fapt trebuia sa o luam pe un drum pe o proprietate privata unde scria “Atentie, proprietate privata”. Am intrat cu masinile pe-acolo si am dat de un mos foarte agresiv, la limita nebuniei care ne-a amenintat si cu “plesnit” si la intrebarea simpla “pana unde este limita de proprietate a Dvs.” a inceput cu tot felul de figuri si injuraturi si amenintari si ca nu ii este frica nici de ministerul turismului nici de politie. In fine, prietenii nostri cu care eram i-au dat 10 lei si s-a facut foarte conciliant. Un pic mai incolo i-am vazut si casa cu o Honda CRV (4×4 destul de bun si scump) parcata alaturi. Deci e cumva un business bun sa santajezi turistii pe drumul marcat cu dunga rosie. Super. Ei, omu ne-a fortat sa lasam masinile acolo la el pe proprietate (care apropo se termina aproape imediat) si a trebuit sa mergem prin soare arzatori inca vreo 1 ora si jumatate pe drum de tara unde s-ar fi putut trece totusi cu masinia, dar, deh, omu’ are bzic la cap. Deci noi cu rucsacele de vreo 15 kg fiecare ne-am carat prin soare si praf pana la lacul Dracului, care este OK, dar sincer nu merita acele 2 ore de chinuri si neplaceri.

    Mai departe, ca sa ajungem la Chei a trebuit sa trecem o mini-creasta prin desis si drum de prost, cum a zis unul din drumeti “de-ti rupi picioarele” ca sa ajungem in sfarsit la Chei. Cheile in sine sunt OK, problema totusi a fost CALDURA. Acolo nu e munte si drumul e prin soare si pe jos e … ce vrei numai poteca nu e. Ma mir ca nu mi s-au rupt bocancii, in orice caz a fost mare test pentru ei.

    Dupa chei am mers la lacul Ochiul Bei, iar aceeasi poveste, drum de masina de teren, nici poteca nici drum calumea, soare, praf, nicio placere. Munte nu e … Ochiul in sine era OK, dar nu merita sa incerci la el pe jos, decat sa mergi pana la pastravarie si apoi pe jos 1/2 ora. In fine, dupa 2 zile de soare si aproape nicio placere de mers prin natura ne-am hotarat sa ne schimbam traseul si sa merem spre Socolari, pe drumul marcat de la Ochi. Supriza, drumul nu e acolo desi e marcat pe harta si in orice caz, poteca de la lac in sus era foarte proasta, aproape uitata, mergeai una-doua prin desisuri. Aceeasi poveste, soare, insecte, nicio placere. Dupa vreo doua ore de bajbaiala prin semne turistice ce alternau banda galbena cu triunghiul albastru, am hotarat “we’ve had it” si am rugat prietenii nostri sa vina la pastravarie sa ne ia acasa.

    Cateva concluzii:
    – Am intalnit niste oameni de-a dreptul nebuni si periculosi (cel putin unul). In niciun caz nu recomand sa ajugenti in Sopoti sa intrati pe acolo.
    – Nu merita sa vii in sezonul cald ca este foaaarte cald si nu e munte sa fie cat de cat inalt sa ai placerea plimbarii prin natura. Daca vrei padure, sunt siguri ca o gasesti mai aproape decat cei 450 km de Bucuresti.
    – Nu e munte, nu lua ruscas dupa tine sa vezi nush ce frumuseti. Incearca Parang, Retezat etc. Sunt si lacuri mai mari si mai frumoase, si lumea proasta mai putina
    – Daca totusi tii sa vezi Cheile, fa-o destept. Mergi pana la Podul Bei (unde se face bifurcatie spre pastravarie in sus, spre Chei in jos), mai mergi pe drumul prafuit pana cat te tine si apoi cu mini-ruscacele te plimbi pe malul raului.

    Atat din partea mea. Nu va imbatati cu prostii de genul “vai ce bine si frumos” ca realitatea e un pic diferita. Va zic fi’nca am fost.

    Spor si bafta in toate,
    Serge

  • minea veronica

    Buna Sabin, am citit, pozele sunt super. Partea cu viperele m-a nelinistit. Cum se merge cu parazapezile?

    • Stefan Sabin

      Multumesc pentru comentariu. In afara faptului ca ti-e cald, cu parazapezile se merge bine si ofera ceva mai multa liniste. Daca esti atenta pe unde calci n-ar trebui sa fie probleme totusi.

  • george

    un singur comentariu.Leurda nu este buna de mincat cind infloreste.
    Jurnalul foarte placut.

    • Stefan Sabin

      Multumesc pentru comentariu, dar permite-mi sa te contrazic: leurda dupa inflorire nu contine nicio substanta toxica, dar isi pierde o parte dintre principiile active. S-a facut studiu pe leurda chiar la mine la Facultatea de Farmacie si s-a urmarit exact acest aspect.

      Am auzit si eu mitul asta popular cum ca ar deveni necomestibila dupa inflorire si daca tot mananc primavara intr-o veselie m-am interesat in acest sens. 🙂

  • mihaid

    Pentru conformitate. Multumiri pentru informatii.

  • sophia

    Ma conformez si eu …..felicitari pentru o lectura extrem de interesanta,pozele sunt super! Am fost in zona anul acesta special pentru a vedea cascada Bigar,morile de apa de la Rudaria,am facut p plimbare cu barca prin cazanele Dunarii….
    dar nu am ajuns pana la Cheile Nerei…..

  • Mihaela

    Am fost prin locurile acestea si acum le revad prin ochi povestitorului. Multumes 🙂

  • Cristina Gabriela

    Salut, am citit jurnalul, mi-a placut si cum sunt o fata ascultatoare(cand vreau!) m-am conformat si comentez! 😀
    Multumesc pt ponturi, urmeaza sa plecam si noi in cateva zile si cum nu suntem prea experimentati intr-ale cataratului era sa facem o mare greseala si anume sa plecam doar cu adidasi si haine de vara 😛
    Frumoase pozele, bine scris jurnalul, a fost o placere sa-l citesc! Multumim si pentru avertismentul legat de vipere, o sa avem mare grija (am citit pe un alt blog ca ar fi si foarte multi tantari datorita vegetatiei abundente, nu ai zis nimic despre ei asa ca presupun ca nu te-au deranjat – am fost anul trecut in Delta Dunarii si am ramas cu o mica/mare trauma :)))))

    • Stefan Sabin

      Eu am fost la mijlocul lunii mai si cred ca nu era inca sezonul tantarilor. Seara cadea roua destul de abundenta si nu prea le place acest aspect.

      Hainele de vreme rea nu trebuie sa lipseasca din nicio tura pe munte, indiferent de anotimp.

      Sa aveti tura frumoasa si vreme faina!:)

  • simona

    foarte util articolul tau! eu as vrea sa iau cainele cu mine, de talie mare. exista zone pe unde nu ar putea trece? iar legat de vipere, daca il tin tot timpul langa mine, nu cred ca se poate intampla ceva. mersi!

    • Stefan Sabin

      Nu cred ca ar fi probleme pentru caine. Sunt vreo 2 portiuni mai inguste, dar cred ca le va trece fara probleme. Daca va simti viperele probabil ca va fi curios sa le urmareasca sau chiar sa le atace, dar daca il tii langa tine si il poti controla n-ar trebui sa fie probleme

      Sa ai drum bun si lipsit de incidente, iar cand te intorci daca revii cu o relatare despre excursia cu cainele ti-as fi recunoscator. Eu chiar intentionez sa-mi cumpar in viitorul apropiat un caine si voi merge cu siguranta cu el pe munte.

      P.S. Acolo e parc national, asa ca intereseaza-te daca permit accesul cu caini.

  • cosmin

    interesant.am citit si vazut tot.multumesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: