Pe urmele toamnei la poalele Pietrei Craiului

Data: 23 octombrie 2011
Traseu: Bran- Varful Magura- Magura- Pestera- Moeciu de Jos- Bran
Participanti: Ionut si cu mine 
 

Chiar daca am avut parte de o zapada pe cinste cu doua saptamani in urma in Baiului, nu ma simteam pregatit pentru inca o iarna lunga, cel putin nu inainte de a trece prin etapa fireasca a toamnei, cu ale ei paduri in flacari. Din fericire zapada n-a rezistat prea mult si toamna si-a reintrat in drepturi.

Pentru majoritatea cunoscutilor mei cu care am mai mers pe munte weekendul 23-24 octombrie nu era potrivit pentru o excursie si doar pe Ionut l-am gasit dornic de o drumetie. Initial eu aveam alt plan pe care nu mi-l mai amintesc, dar propunerea lui Ionut mi s-a parut mult mai potrivita.

Pornim pe la 6 din Bucuresti cu destinatia Bran. Vremea e cam mohorata dar speram sa-si revina pe parcurs. Nu avem prea mult noroc si pe Valea Prahovei ne cam ploua. Ajungem in Bran, parcam masina pe langa castel si la 9.30 intram pe traseul marcat cu banda rosie. Ploaia s-a oprit dar atmosfera e umeda si apasatoare. Nu-mi place vremea asta. Nu asa ma asteptam sa fie tura asta.

Urcam la inceput destul de abrupt, tinand linia unei culmi impadurite. Imediat ne intampina culorile vii ale toamnei ce inca e stapana peste aceste tinuturi. In alte conditii poate ca m-as fi bucurat cu adevarat de acest spectacol cromatic, insa acum cerul este alb, lipsit de contraste, iar lumina care ajunge pe pamant este difuza si insuficienta pentru a avantaja in vreun fel peisajul. Cand am ajuns acasa am constatat ca nu-mi mai amintesc in detaliu traseul, ceea ce nu mi se intampla in mod normal. Poate am avut si o stare mai proasta data de unele probleme cu care ma confruntam atunci, sau pur si simplu am fost frustrat ca din cauza vremii nu pot face pozele pe care mi le doream si pe care le asteptam de multa vreme. In orice caz nu m-am concentrat prea mult la traseu si n-am avut entuziasmul de care ma bucur in general in turele pe munte.

Pe masura ce inaintam urcusul se mai domoleste, iar padurea isi pastreaza aspectul frumos si colorat. Printre copaci zarim o parte din Bran precum si Moeciu de Jos. Dupa aproximativ jumatate de ora de mers prin padure iesim intr-o poiana din care zarim printre nori Bucegii.

Traseul continua pe la marginea padurii si curand vedem primele casute, atat de pitoresti si specifice acestei zone.

Urmam in continuare poteca de pe culme si in scurt timp reintram in padure, mai frumoasa parca decat precedenta. Traseul merge in usoara urcare, iar dupa aproape o ora ajungem pe varful Magura (1375m)

Privelistea de pe varf nu ne prea impresioneaza, lumina fiind proasta iar zarile incetosate. Mai impresionati suntem de vantul rece care ne-a luat in primire asa ca ne cautam un adapost la baza unor stanci pentru o pauza de masa. Curand insa ni se  face frig si coboraram spre saua dintre varfurile Magura si Galbinarea.

Din sa coboram spre satul Magura, trecand pe langa o casuta frumoasa plina cu fan. Tare mi-ar placea sa-mi petrec aici o noapte!

Satul Magura ne asteapta rasfirat pe dealuri, invaluit intr-o liniste profunda. Pare un adevarat colt de rai. Linitea este curand perturbata de cativa caini care de cum ne-au simtit au imprastiat vestea cu repeziciune.

Ionut este atras in mod deosebit de aspectul unei casute si mergem sa-l intalnim pe proprietar, un batran care isi ascunde cu dibacie varsta intr-un trup inca viguros. Din vorba in vorba ajungem la iernile din aceste locuri si la greutatile cu care se confrunta in general. Recunoaste ca viata pe aici nu e chiar usoara dar nu se plange deloc si da dovada de aceeasi demnitate pe care am remarcat-o si in alte randuri la oamenii de la munte. Mereu i-am apreciat pentru simplitatea cu care privesc viata si pentru modul in care isi accepta soarta, trecand peste toate greutatile si fiind permanent recunoscatori ca traiesc in asemenea locuri. Oamenii de la oras daca raman cateva ore fara apa inrosesc liniile telefonice de la atatea sesizari si reclamatii si asta n-ar fi nimic. Mai grav este sa pice cablul si sa piarda vreun serial ca atunci chiar ca vine apocalipsa.

Culeg vreo doua mere din curtea batranului si ne vedem de drum, cu promisiunea ca-l mai vizitam daca venim alta data.

Ne croim drum pe strazile satului, avand ca destinatie Casa Folea. Acolo ar trebui sa ne intalnim cu Ioan, Maria si Ileana care au facut o tura in Crai ( https://picasaweb.google.com/107524476304789170667/CuloriFeteGrindCeataSiOPiatraACraiului) Drumul prin sat mi se pare interesant pentru ca e liniste pe ulite, iar unele casute sunt chiar frumoase. Pe-aici nu au prea aparut pensiuni si constructii moderne de prost-gust.

Ajungem la Casa Folea si il sunam pe Ioan. Mai au destul pana la noi si e destul de frig, prin urmare alegem sa mergem incet spre Pestera, urmand sa ne oprim undeva la un ceai. Pe drum nu gasim nimic deschis si ne trezim in fata indicatorului spre Pestera Liliecilor si ne hotaram sa o vizitam si noi.  Mergem cam 5 minute de la drumul principal si gasim intrarea. Ne scoatem frontalele si pornim in explorarea ei. Nu stim nimic despre aceasta pestera asa ca ne bucuram sa o descoperim. Patrundem intr-o prima galerie destul de mare, din care porneste un culoar cam noroios. Acesta se descide in curand intr-o alta galerie, pe tavanul careia gasim o colonie mare de lilieci care hiberneaza adunati ca intr-un ghem.

Inceram sa mergem mai departe  printr-un alt tunel insa noroiul se adanceste si la un moment dat nu mai reusim sa inaintam fara sa ne murdarim prea tare asa ca facem cale intoarsa Ajunsi la drumul principal mai mergem putin pana gasim o poiana faina si ne oprim sa-i asteptam si pe ceilalti. Incepe putin sa picure, dar dureaza doar cateva minute. Intr-un final ii zarim si pe cei trei venind si parcurgem impreuna restul drumului spre Moeciu de Jos si apoi in Bran la masina.

Desi eram putin nemultumit de vreme si nu m-am bucurat chiar asa cum speram de aceasta tura, la final mi-am dat seama ca am avut o zi plina si ca am fost  in mod cert mult mai castigat decat daca as fi ramas in Bucuresti. O zona superba in care cu siguranta voi reveni si de care ma voi bucura mult mai mult intr-o tura viitoare.

Mai multe poze din aceasta excursie gasiti aici:   https://picasaweb.google.com/113369514721127423627/PeUrmeleToamneiLaPoalelePietreiCraiuluiOctombrie2011


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: