De la Comarnic la Breaza pe dealuri

Data: 12 noiembrie 2011
Traseu: am urcat din Comarnic pe dealuri si am coborat in Breaza
 
Participanti: 16 carpatisti
 

Pentru weekendul 12-13 noiembrie nu-mi facusem niciun plan si nu stateam prea bine cu banii asa ca ma gandeam sa raman acasa. Ioan insa a propus pe http://carpati.org o excursie pe dealuri cu pornire din Comarnic si coborare in Breaza. In plus Irina si Maria m-au invitat apoi la Breaza si uite asa oferta a fost de nerefuzat.

Cei din Bucuresti ne-am intalnit in gara la bilete  si am mers impreuna cu personalul de dimineata. In tren, un baiat ne-a intrebat daca nu poate merge si el cu noi, a vorbit cu Ioan si a primit acceptul. In total suntem 16 si vremea tine cu noi, deci se anunta o tura interesanta. Pornim din Comarnic spre Est urcand usor pe strazile orasului. Se merge lejer si avem ocazia sa socializam.

Iesim din oras si urcam pe un drum acoperit de frunze si putin noroios. Casele se risipesc treptat si in locul lor apar in curand delicatesele toamnei tarzii: macese si paducel. O pojghita subtire de gheata le acopera, facandu-le parca mai proaspete si apetisante. Iarba uscata zace si ea sub un strat de chiciura, dovada a luptei aprige dintre iarna si toamna. Cea din urma se resimte dupa noaptea ce-a trecut insa asteapta plina de speranta represalii din partea principalului ei aliat, soarele. Noi asistam plini de admiratie la lupta celor doua si ne croim drum pe frontul lor de lupta. Ajungem pe un varf de deal si ne oprim pentru o pauza de masa, apoi continuam prin aceleasi decoruri de poveste.

Ajungem la soseaua asfaltata ce duce spre Şotriile si continuam o portiune pe ea. Pe marginea drumului mai facem o pauza de masa si suntem asaltati de o turma de oi.

In curand parasim soseaua, intrand pe o poteca frumos impodobita de toamna.

Ajunsi pe un ultim varfulet zabovim o vreme pentru a astepta apusul.

Dupa ce soarele a  trecut de linia orizontului am coborat abrupt si fara poteca prin padure spre Breaza, de unde ceilalti au luat trenul, iar eu cu Ioan am ramas la el acasa si le-am asteptat pe fete si pe Octavian. Seara ne-am intins la povesti, dar somnul ne-a cuprins destul de repede si nu ne-am mai impotrivit.

Duminica dimineata am plecat la o biserica frumoasa din Campina unde am asistat la slujba.

Casa parohiala, cu o arhitectura foarte faina.

Impreuna cu doi prieteni de-ai lui Octavian am pornim apoi spre Valea Doftanei, oprindu-ne pe malul lacului Paltinul. De aici  pornim la o plimbare pana pe culmea unui deal. Nu avem poteca, iar urcusul este destul de abrupt si acoperit de frunze ude. Ajungem pe un picior secundar pe care il urmam pana iesim in golul de pe culmea dealului. Aici nu avem vizibilitate prea mare, fiind ceata si o vreme mohorata.

Zabovim totusi putin acolo si ne facem provizii de paducel si macese pentru acasa apoi coboram pe acelasi drum la masini, alunecand teribil pe frunze, tavalindu-ne continuu si cantand ” E prapastie,  ce misto!”(adaptare dupa melodia urmatoare)

De la minutul 2: 35

Am ajuns seara in Bucuresti cu masina lui Octavian si am incheiat un alt weekend frumos petrecut printre oameni dragi si in natura. Desi n-am facut trasee foarte spectaculoase, lungi sau dificile m-am bucurat ca am vazut aceste dealuri intr-o  perioada atat de frumoasa a anului.

Mai multe poze aici: https://picasaweb.google.com/113369514721127423627/DeLaComarnicLaBreazaPeDealuriNoiembrie2011


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: