Căutând sălbaticia Masivului Postavarul

Locatie: Masivul Postavarul
Data: 21 martie 2012
Traseu: Pornim din Timisu de Jos pe valea Lamba Mare (cruce albastra) apoi gasim un traseu nemarcat ce ne duce mai aproape de varful Postavaru (cu rosu punctat). Coborarea (verde) o facem in prima portiune pe banda albastra, apoi  la nimereala pe o vale inzapezita pana in apropierea garii din Timisu de Sus
 
postavaru by ioan
 
Participanti: eu si Ioan
 
DSC_5749

Dupa o zi de marti lunga si plictisitoare la facultate, ma intorc obosit la camin si intamplator ajung sa vorbesc cu Ioan pe net. Discutia are ca subiect principal bineinteles muntele, tema care nu ma poate lasa vreodata indiferent. Dorind sa ies cumva din monotonia acelei saptamani si destul de frustrat ca nu pot pleca in ture cand am eu chef, m-am gandit sa-mi iau lumea in cap si iata-ne a doua zi in zori in regio de Brasov, mergand spre Postavarul. Nu stiam foarte clar pe unde vom merge si mare parte din planuri s-au facut in tren. Eu nu mai fusesem pe acest munte, dar nici nu i-am simtit vreodata chemarea  in mod special, in principal din cauza suprapopularii lui cu pantofari si a cladirilor de pe creasta. Poate ca tura asta de iarna ma va face sa-mi schimb aceasta parere preconceputa…

Coboram in halta Timisu de Jos si vedem imediat si indicatorul de la intrarea pe traseul nostru de pe valea Lamba Mare, marcat cu cruce albastra. Pornim pe un drum forestier curatat de zapada si inaintam foarte bine. Dupa jumatate de ora ajungem la niste mormane de trunchiuri de copaci ce asteapta cuminti sa fie ridicate si plimbate prin toata tara dupa placul exploatatorilor, satisfacand in final nevoile consumatorului. Din acest punct drumul forestier nu mai este deloc curatat, iar stratul de zapada este consistent si inaintam mai greu.

DSC_0593

Pasii nostri intalnesc urmele unui urs si le insotim o buna bucata de drum. Trecem si pe langa un mic adapost marcat si pe harta si ajungem la un stalp cu sageti indicatoare.

DSC_0599

De aici pleaca un traseu nemarcat ce ne-ar duce mai aproape de Varful Postavaru si alegem aceasta varianta. Traseul urmareste firul unei vai pe care se urca pana in creasta. Pe-aici zapada este mai inghetata si parca ne afundam mai putin. In scurta vreme valea se ingusteaza si devine mai spectaculoasa.

DSC_0608

DSC_0612

Trecem peste numeroase urme ale unor mici avalanse, fapt ce declanseaza o discutie pe aceasta tema, precum si despre coltari si piolet. Valea devine si mai abrupta, iar zapada e numai buna pentru a putea face urme, dar si suficient de stabila incat sa nu ne facem griji din cauza avalanselor.

DSC_5683

Urmele de urs nu ne parasesc nici pe aceasta portiune de traseu, ba chiar ne ajuta sa nu ne mai afundam mult in zapada atunci cand calcam pe ele. Din pacate ursul are pasul cam mare si nu reusim sa ne folosim de ele decat din doi in doi, dar tot e mai bine decat nimic.

DSC_0620

Treptat panta se mai domoleste si dupa cate ne dam seama ne apropiem de creasta si implicit de zonele in care omul si-a pus prea brutal amprenta, construind in nestire cladiri si partii de schi.

DSC_0626

Ajunsi in creasta, parcurgem ultimul urcus pe langa stalpii de teleschi si ajungem intr-un final pe varful Postavaru (1799m) de unde privelistea este chiar cuprinzatoare. Din pacate zarile sunt cam incetosate si nu se vad atat de bine peisajele, dar ne multumim si cu atat.

Untitled_Panorama1

Ne delectam cu munti precum Ciucas, Piatra Mare, Baiului, Bucegi, Piatra Craiului si Persani cu Magura Codlei

DSC_0650
Piatra Craiului
 
DSC_0649
Bucegi
 
DSC_0640
Ciucas in spate si parte din Piatra Mare in prim-plan

Pentru coborare alegem traseul marcat cu banda albastra, cu toate ca este interzis iarna. Vom evalua pe parcurs situatia si daca intr-adevar vom considera ca este prea periculos ne vom intoarce. In prima parte a drumului avem de traversat o panta cam abrupta si acoperita cu un strat gros de zapada. Zona este impadurita si asta ne da ceva mai mult curaj pentru ca daca e sa vina la vale zapada n-ar pleca de pe o suprafata foarte mare si nu s-ar forma o avalansa de mari proportii. Trecem cu grija si ceva emotii de aceasta zona si ajungem pe firul unei vai. Traseul marcar revine in padure, dar noi hotaram sa coboram direct pe vale, fara sa avem habar cum se prezinta aceasta mai jos.

DSC_0653

DSC_0656

Si pe-aici avalansele si-au facut de cap, dar acum nu e pericol. Ne miscam bine si speram ca vom reusi sa prindem personalul in Timisu de Sus. Suntem increzatori ca ne putem incadra in timp si ne grabim cat putem. Trebuie totusi sa fim atenti pentru ca uenori ne raman picioarele blocate in zapada adanca si daca am avea viteza prea mare am risca sa le rupem din cauza inertiei.

DSC_5807

Pe masura ce coboram bocancii nu mai fac fata zapezii foarte ude si incepem sa luam apa. Apoi cedeaza si parazapezile si pe rand fiecare piesa de echipamen. Suntem uzi leoarca, insa e cald si suntem incalziti de la mers. Avem tot timpul sa ne uscam in tren, dar pentru asta trebuie sa-l prindem.

Trecem de Poiana Stanii din Postavaru si regasim marcajele, dar nu le urmam si continuam sa coboram pe vale. Aceasta se ingusteaza destul de mult si trecem printr-o zona cu aspect de valcel.

DSC_0662

In continuare parca zapada este din ce in ce mai mare si mai uda, dar ne luptam inca bine cu ea, fiind destul de presati de timp.

DSC_0663

Lucrurile pe vale incep sa se cam complice, devenind tot mai abrupta, ba chiar aparand un parau ce curge destul de agitat la vale formand mici cascade. Incercam sa ramanem pe malul din stanga pentru a ocoli zonele dificile.

DSC_0669

Pe masura ce inaintam valea este tot mai dificila si urcam pe culmea din stanga, intentionand sa o urmam pana jos. Coborarea este foarte abrupta si ne proptim in fiecare copac din cale in lupta noastra cu inertia.

DSC_5867

Ajungem in dreptul unui gard de sarma ghimpata deteriorat si dincolo de el vedem vreo patru constructii ciudate. Am aflat ulterior ca este vorba de niste rezervoare de combustibil ale armatei. Astazi zona este dezafectata.

DSC_0673

Tocmai cand ajungem la linia de cale ferata observam ca se apropie un tren si constatam cu disperare ca este tocmai personalul de Bucuresti. Pana in halta Timisu de Sus ar mai fi cam un km, asa ca nu avem nicio sansa de a prinde acest tren.

Iesim la DN1 si facem autostopul pana ne ia un nene cu o duba care ne duce repede in gara din Predeal, unde tocmai soseste personalul nostru. Nu mai stam sa luam bilete si ne urcam direct, urmand sa le procuram de la controlor.

DSC_0676

Ajungem cu bine in Bucuresti si incheiem o tura foarte frumoasa, in care am descoperit un masiv nou despre care nu aveam o parere foarte buna. Aceasta excursie mi-a aratat o latura salbatica si surprinzatoare a acesui munte si a reusit sa stearga preconceptiile mele legate de Postavarul. Dincolo de constructiile de pe creasta care in continuare nu sunt pe placul meu, muntele acesta ascunde zone frumoase si putin umblate care te fac sa te simti cu adevarat in mijlocul naturii.

La camin constat ca sunt destul de obosit, semn ca lupta cu zapada n-a fost chiar usoara pana la urma si ma bucur totodata ca am ales sa chiulesc de la facultate si sa castig astfel o zi, sa o fac sa conteze si sa fie memorabila.

Mai multe poze puteti vedea aici: https://picasaweb.google.com/113369514721127423627/CautandSalbaticiaMasivuluiPostavarulMartie2012?authkey=Gv1sRgCO6fu6KS-67tQg


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: